Lansare de carte la Oradea

Scurt dialog între o doamnă orădeancă, trăitoare în Italia:

Lucky, doresc să particip la lansare de carte – EPIGRAME - doresc detalii şi penultima 

aparitie (Sonete). Am fost foarte prinsă cu treburile mele, dar nu lipsesc în 6 noiembrie

şi sper să putem vorbi puţin... Te rog scrie-mi amănunte, eu nu ştiu cum merg treburile 

pe aici. Multumesc! şi LA MULŢI ANI!

şi Lucian Munteanu: 

Mulţumesc pentru urare! Dragă Simona, o lansare de carte la Oradea, cum va fi cea    de marţi 6 nov. orele 17:00 la Barou, lângă Palatul de justiţie, se desfăşoară cam aşa: după câteva scurte alocuţiuni, care vor lăuda CARTEA, ba şi pe autor (adesea spre disperarea con-fraţilor , linioara nu este întâmplătoare!), se vor alege apele de uscat... Pe uscat, va rămâne autorul care va scrie dedicaţii pe cărţile cumpărate. Restul participanţilor se vor grupa în "bisericuţe" fiecare cu câte un pahar de pălincă, mâncare, apoi vin (roşu şi alb) de cea mai bună calitate. Evident că vor fi criticate - fără milă - organizarea, autorul sub toate aspectele, cartea: "ce, ăsta-i titlu?" "... în poza de pe coperta a IV-a arată oribil!", "oricum nu seamănă a literat!" În timp ce consumă "protocolul" mai apare şi câte o zvâcnire de umor involuntar: "cartea asta mă face să râd...!"

Nota bene: Titlul cărţii care va fi lansată este EPIGRAME(!)
Te aştept!

Adam şi Eva

Adam şi Eva

 În titlu, apar scrise cu majuscule, dar – de fapt – semnificaţia este: om, mamă. Petru că o femeie care nu este (şi) mamă, nu intră în discuţie! Politicoase, dar nu sincere, scuze faţă de homosexualii, „căsătoriţi” sau nu…

Am fost întrebat despre relaţiile dintre adam = bărbat şi eva = femeie. Dar pentru că – din modestie, pudoare şi morală - nu pot vorbi în numele altora, am încercat să-mi exprim propria concepţie spre lămurirea preopinentului meu (şi el bărbat).

            Relaţiile mele cu femeia (ca noţiune!) se petrec pe trei paliere. Asemenea unor genuri literare. 

 Am avut marele (şi poate nemeritatul noroc!), să întâlnesc femei, mult mai deştepte decât mine, cu care am purtat discuţii foarte interesante, instructive chiar. Aproape întotdeauna am ieşit câştigat din aceste schimburi de informaţii, idei şi/sau ciocniri de opinii. Nu de puţine ori aceste satisfacţii (teoretice-virtuale) m-au determinat să le percep ca veritabile orgasme intelectuale pe care le-am şi definit ca atare. Termenul mi-l revendic. Aceste relaţionări ar fi asimilabile genului epic.

În genul liric s-ar încadra relaţiile mele cu muza. Ea mă iubeşte  fără oprelişti. Eu o ador nemărginit, sorbind din pocalul ei de har nemărginirea totului pe care mi-l drămuieşte…Nimic din cele ce trăim împreună – când suntem o singură fiinţă şi un singur trup – nu este mai prejos de sublim. Totul tinde spre dumnezeire…, spre o imaculată concepţie a operei ce urmează a se naşte. Nimic carnal, nimic material, nimic tangibil

Genul dramatic, cu componentele sale, comedie, dramă, tragedie; la rândul lor cu derivate, ar putea răspunde relaţiilor (chiar sexuale!) între femeie şi bărbat.

Sintetizând: epicul limpezeşte, liricul trăieşte, dramaticul potoleşte. În consecinţă toate satisfac personalitatea

Genul retoric va fi rezervat bărbatului. El, genul literar, nu bărbatul(!), se adresează în exclusivitate unui segment (socotit – de către cine ?! - ) superior

Oradea, luni 30. martie, 2009

                                                                       Noru Silvan          

În esenţă…

În esenţă…

        

Moto: „Eu cred în cultură mai mult decât în dumnezeu!”

                                                                           Florian Chelu Madeva

Nimănui nu-i convine să predice în pustiu. Pentru că acolo nu există viaţă, doar nisip şi …Satana. Lucifer este emisarul lui Dumnezeu printre oameni. Omul nu mai este creaţie divină. El, omul, a fost izgonit din Grădina Eden, imediat ce şi-a dat seama că e gol. Dumnezeu s-a supărat foarte tare pe Adam (şi pe consoarta lui, Eva[1]), deoarece gustaseră din Pomul Cunoştinţei… Primul om[2]  era gol, dar nu pe dinafară, ci pe dinlăuntrul său: era, adică, lipsit de conţinut(!). Primii oameni nu aveau nici măcar instincte: de conservare, de reproducere[3], instinctul matern… Raţiunea, abia se contura undeva la orizont, ca urmare a consumării unui fruct (e drept, fruct „oprit”[4] ), dar sentimentele…, ele erau pe nicăieri. Nu exista iubire de nici un fel. Nici măcar Atotputernicul, nu pretindea să fie adorat, venerat[5].

Prima „familie” s-a pomenit nu doar lipsită de îmbrăcăminte ci şi în mijlocul unui imens Nimic. Societatea nu exista nici măcar „în faşă”. Iubirea aproapelui încă nu fusese statuată, ca prima poruncă, decât mult mai târziu. În momentul alungării lui Adam şi a Evei din Rai, se pare că Dumnezeu a acţionat sub imperiul unei neplăcute surprize, în faţa „poznei” pusă la cale de…Dracul, în complicitate cu veritabila Prima Doamnă a Lumii[6]

Iubirea, cea mai mare calitate a omului, este chintesenţa prelucrării - la modul cel mai rafinat şi mai sublim cu putinţă - a paşilor, pe care acesta, omul, i-a parcurs singur, ne ajutat, ci mereu ispiti de Diavol[7]

Dar Iubirea nu este singurul „câştig” al evoluţiei sale ca om. Multe calităţi s-au adăugat, dar nu de la sine şi nici fără enorme sacrificii, inerente armonizării spiralei mereu ascendente către sublimul total. Ca atare, se poate susţine, fără putinţă de tăgadă, că omul este propria lui creaţie: un self made man. Creat iniţial „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, Omul, multiplicat în miliarde de exemplare, a scăpat de sub ispitele diavoleşti şi tronează, de nimeni şi de nimic dependent, asupra Lumii.

Omul este propria lui creaţie, pentru că spiritualitatea (raţional/intelectuală şi instinctual/sentimentală) îi aparţine în totalitate, măcar şi pentru că aceste componente, sunt rezultatul, necontestat de istorie, al propriului său efort…   

Oradea 30. martie 2010

                                                       Noru Silvan  

---

[1] Eva, însemnând Femeie

[2] Adam = om

[3] A trebuit ca Ziditorul să-i îndemne:  „… înmulţiţi-vă şi stăpâniţi Pământul”    ,

[4] Nici până în prezent nu a dispărut tentaţia consumării fructului oprit!

[5] De fapt termenul vine dintr-un domeniu „păgân”: Venera era o zeiţă mai veche decât iudaismul

[6] Atunci s-a statuat ideea (şi expresia), conform căreia „Femeia e dată Dracului” încă de la facerea lumii

[7] Creaţia lui Yahve!

Anunţ

• Friday, November 2, 2012 4:24 PM

 

Intenţionez să lansez o carte de EPIGRAME, marţi 6 noiembrie, la orele 17:00, la sediul Cenaclului Barbu Ştefănescu Delavrancea ( sala de şedinţe a Baroului), strada George Enescu Nr.1, lângă Palatul de justiţie. Sunt invitaţi nu numai prietenii mei, ci toţi iubitorii de umor literar, la petrecerea unei seri plăcute împreună.

Autorul Lucian Munteanu alias Noru Silvan 

Felul meu de a-mi lăuda sponsorii

Felul meu de a-mi lăuda sponsorii

Fiind vorba despre un volum de epigrame, în care umorul ar trebui să guverneze, autorul încearcă să evite cuvintele-cheie otrăvite. Atunci când  enumerăm sponsorii noştri ignorăm pomenirea cvorumului, pe care istoria îl va menţiona deacum încolo sute de ani. Ca pe un dictate mai odios decât cel de la Viena!

Şi dacă tot veni vorba despre Istorie, pe care Cultura o înglobează indubitabil şi nemijlocit, primii noştri sponsori au fost înaintaşii. Cei care ne-au lăsat acest dulce figure de miere care este “limba sfântă, care-o plâng şi care-o cântă pe la vatra lor ţăranii” lor le datorăm păstrarea tradiţiei. Fără de care nu poate exista nici cea dintâi carte a neamului: Istoria.

Cât îi priveşte pe sponsorii contemporani. Atât cei care au venit la gâlceava mea literară cu semenii (prin volumul de faţă chiar mai abitir decât cu cele anterioare), cu o contribuţie materială de fiecare dată deloc modestă.

Ca şi despre cei despre care scriam  cândva, că sprijinindu-mă spiritual şi-au riscat notorietatea, toţi îmi erau déjà sau mi-au devenit prieteni. Nu le pomenesc numele, că sunt prea numeroşi şi niciunul din ei nu aspiră la altă notorietate în afara celei pe care o are déjà.

Era şi este normal ca cei de-o seamă în simţirile lor morale şi artistice, să încerce, între ei,  aceleaşi trăiri. Cu forţa, cu intensitatea şi cu saţietatea distrugătoare a unui veritabil orgasm(!).

Fiecare artist este mândru să-şi consume făclia pentru a lumina destinul iubitei sale: OPERA!

Nici subsemnatul nu face excepţie…

                                                        Noru Silvan

   

Mozaicul cultural a lOradiei

                                           Mozaicul cultural al Oradiei...

                                                               Motto: Diamantul Culturii are foarte multe faţete

 Din nefericire, mersul ori demersul sociocultural contemporan, nu mai justifică vechiul adagiu conform căruia „pentru noi soarele de la Bucureşti răsare”. Mă bazez  - printre altele – pe afirmaţia ritoasă adresată de unul din liderii Dialogului Social adresat unui intelectual revoltat: „Învaţă să taci!” (aici cuvântul-cheie este d-i-a-l-o-g!).

Să ne mai mire termenul de autism social, utilizat de Florin Chilian într-o recentă conferinţă ţinută dee curând la Oradea?

Prima şi cea mai adâncă filosofie europeană, cea elină, definea omul ca pe un animal social. Cu toată modestia (determinată de faptul că de peste şase decenii limba greacă nu mai este obiect de studiu în ceea ce a mai rămas din vechile licee), eu sunt tentat să dau o interpretare nouă: omul este suflet social. Omul, această minune a lumii vii, nu poate fi asimilată coralilor, furnicilor sau albinelor...

În oraşul nostru, am credinţa că această regretabilă confuzie nu se face!

            De ce titlul de mozaic?! Pentru că activitatea culturală a Oradiei cuprinde şi bune şi rele...

Nu voi trece la o analiză exhaustivă..., dar: la Oradea nu există o filială a Uniunii Scriitorilor din România; cele două cenacluri literare din oraş, nu au şedinţe de lucru periodice (membrii lor se întâlnesc mai ales cu ocazia lansărilor de carte);  avem câteva reviste de cultură laică – din care cel puţin trei foarte valoroase – membrii redacţiilor respective îşi vorbesc foarte rar.

Se aude din ce în ce mai des, ba că nu se mai citeşte poezie, ba că ce se scrie nu mai este poezie. Neadevăruri inacceptabile! De curând, un grup de nouă tineri au avut o întâlnire, pe care au numit-o cenaclu de noapte! Am avut onoarea şi plăcerea să fiu invitat. S-a citit poezie foarte bună de Octavian Paler, Nichita Stănescu, Magda Isanos, Ana Ahmatova, Marin Sorescu, Alexandrina Chelu, Noru Silvan. Bihoreanca Anamaria Udrea, (o masterandă în management) de 26 de ani, şi-a dovedit nu doar talentul de organizator, ci şi dragostea pentru poezie...       

Revistele legate de cultura sacră, nu sunt cunoscute decât în prea mică măsură de publicul orădean. La o conferinţă mondială a oamenilorde ştiinţă şi a ierahilor, s-au auzit două voci: (citez) „Știința în izolare este grozavă pentru producerea de lucruri, dar nu e prea bună în producerea de idei” şi „s-au născut o mulțime de întrebări [despre originea Universului] la care oamenii de știință nu pot răspunde singuri”.

Despre faptul că zilele şi orele predilecte ale premierelor teatrale coincid cu cele ale concertelor simfonice, nu ne putem pronunţa. Pentru că nu putem cuantifica calitatea

Iată că există la Oradea şi teatre particulare, care fac săli pline: ArtEmotion şi Vânzătorii de Poveşti. Să le urăm viaţă lungă!

Oradea, duminică, 21 octombrie 2012

                                                                

 Lucian Munteanu alias Noru Silvan         

100 DE MINUTE

Comentariu pt. Emisiunea 100DE MINUTE, miercuri 08 august 2012

Lucian Munteanu De ce ne faceţi să credem că la Bruxelles locuieşte DUMNEZEU secondat de heruvimi, serafimi, arhangheli şi îngeri? Oare Severin nu este un exemplu destul de limpede, chiar irefutabil de corupţie? Ce i-au făcut colegii lui euro parlamentari? O critică aspră!!! Trei sunt singurele cauze de comportament anti social/anti individual: aurul, sexul şi - mai ales - setea schizoid-paranoică de putere... Analizaţi axa UE Veneţia şi ieşiţi odată de sub clopotul de sticlă. Spuneţi acest adevăr peste tot cu exemple din exterior. Că de cele din România suntem sătui.

Numele meu este real şi locuiesac de peste 50 de ani în Oradea

acum 19 minute