Mozaicul cultural al Oradiei...
Motto: Diamantul Culturii are foarte multe faţete
Să ne mai mire termenul de autism social, utilizat de Florin
Chilian într-o recentă conferinţă ţinută dee curând la Oradea?
Prima şi cea mai adâncă filosofie
europeană, cea elină, definea omul ca pe un animal social. Cu toată modestia
(determinată de faptul că de peste şase decenii limba greacă nu mai este obiect
de studiu în ceea ce a mai rămas din vechile licee), eu sunt tentat să dau o
interpretare nouă: omul este suflet
social. Omul, această minune a lumii vii, nu poate fi asimilată coralilor,
furnicilor sau albinelor...
În oraşul nostru, am credinţa că
această regretabilă confuzie nu se face!
De ce titlul de mozaic?! Pentru că activitatea
culturală a Oradiei cuprinde şi bune şi rele...
Nu voi trece la o analiză
exhaustivă..., dar: la Oradea nu există o filială a Uniunii Scriitorilor din
România; cele două cenacluri literare din oraş, nu au şedinţe de lucru periodice (membrii lor se întâlnesc mai ales cu
ocazia lansărilor de carte); avem câteva
reviste de cultură laică – din care cel puţin trei foarte valoroase – membrii
redacţiilor respective îşi vorbesc foarte rar.
Se aude din ce în ce mai des, ba
că nu se mai citeşte poezie, ba că ce se scrie nu mai este poezie. Neadevăruri
inacceptabile! De curând, un grup de nouă tineri au avut o întâlnire, pe care
au numit-o cenaclu de noapte! Am avut
onoarea şi plăcerea să fiu invitat. S-a citit poezie foarte bună de Octavian
Paler, Nichita Stănescu, Magda Isanos, Ana Ahmatova, Marin Sorescu, Alexandrina
Chelu, Noru Silvan. Bihoreanca Anamaria Udrea, (o masterandă în management) de
26 de ani, şi-a dovedit nu doar talentul de organizator, ci şi dragostea pentru
poezie...
Revistele legate de cultura
sacră, nu sunt cunoscute decât în prea mică măsură de publicul orădean. La o
conferinţă mondială a oamenilorde ştiinţă şi a ierahilor, s-au auzit două voci:
(citez) „Știința în izolare este grozavă pentru producerea de
lucruri, dar nu e prea bună în producerea de idei” şi „s-au născut o
mulțime de întrebări
[despre originea Universului] la care oamenii de știință nu pot răspunde singuri”.
Despre faptul că zilele şi
orele predilecte ale premierelor teatrale coincid cu cele ale concertelor
simfonice, nu ne putem pronunţa. Pentru că nu putem cuantifica calitatea
Iată că există la Oradea şi
teatre particulare, care fac săli pline: ArtEmotion şi Vânzătorii de Poveşti. Să
le urăm viaţă lungă!
Oradea, duminică, 21 octombrie 2012
Lucian Munteanu alias Noru Silvan
