Lucky & Gipsy

Fiul Luminii...

Motto: „Lumina luminează în întuneric

             şi întunericul n-a biruit-o”

                                        (Ioan I, 5)

             Fiul Luminii…

La început de tot a fost Cuvântul

Care s-a contopit cu Dumnezeu

Din cel mai sfânt cuvânt se naşte-un Eu  

Luminii nu i s-a gătit mormântul

Cuvântul veşnic viu, este Lumină

Toţi îl aud, puţini l-ar înţelege

De n-ar fi fost Ioan să scrie-în lege:

O desluşire clară şi senină

De aceea toţi poeţii cuvântează

( şi dincolo de moarte, din sicriu )

Că dragostea ne bine cuvântează

Sonetu-acesta animat de forţă

E ultimul pe care îl mai scriu

Va fi când eu n-o să mai fiu o torţă…

                 Noru Silvan

Oradea, sâmbătă 21 ianuarie 2012

...pisica mea Gipsy

Pisica mea îmi încălzeşte vrerea
Când vine şi se gudură subtil
Asemeni unui diplomat cu stil
Ce are, printre arme, şi tăcerea

În nopţile când stau la sfat cu muza
Negruţa Gipsy parcă ne veghează
(noi doi visăm, dar ea rămâne trează)
Păzind atent, cerneala de meduză

Şiuite aşa,asemeni lui Esenin
- tradus de Lesnea în limba noastră sfântă -
Mă fac supus celui ce mă-nţelege

Pun pe hârtie tot ce mă frământă:
"Iubirea pentru toţi, singura lege
"Care în loc să poruncească, cântă!"

Eu stăpânesc?

Eu stăpânesc un adevăr sublim,
Pe care îl ghiceşte doar pisica.
Când toarce în poala mea şi când vorbim
Despre esenţe ori despre nimica

Când zboară vulturii prin capul meu
Cercând cu ciocul putrede idei
Obsesii provenind din gineceu
Născute din plimbarea pe sub tei

Toată fiinţa mea e răscolire
Nimic cartezian nu e stabil
Mintea nebună merge spre pieire

Cu totul rătăcită… Un copil
Ce-încearcă să viseze iar iubire
Dar muza i-a murit... E inutil!


Noru Silvan
Oradea, sâmbătă 1 mai 2010

   

Caierul pisicii mele

Eu voi muri, vegheat de o pisică

Cu blană neagră şi purtare-aleasă.

După ce a stat cu faraoni la masă,

Din veacuri antice, la o adică.

În solitudini nu am concurenţă.

Cuget, ca scrib, făr’ să-mi dezvălui taina

Cu scrisul meu, Cuvântului pun haina…

Aşa devine gândul, existenţă.

Despre lumină, fără semne sumbre!

Când Ra este mai roşu ca iubirea

Nu mai ţin seamă nici de acele umbre

Ce le degajă lumea asta mică

Când nu-şi găseşte calea nici menirea

În torsul dulce-molcom de pisică…

                      

                       Noru Silvan

Oradea, vineri 27 ianuarie, 2012