Adam şi Eva

Adam şi Eva

 În titlu, apar scrise cu majuscule, dar – de fapt – semnificaţia este: om, mamă. Petru că o femeie care nu este (şi) mamă, nu intră în discuţie! Politicoase, dar nu sincere, scuze faţă de homosexualii, „căsătoriţi” sau nu…

Am fost întrebat despre relaţiile dintre adam = bărbat şi eva = femeie. Dar pentru că – din modestie, pudoare şi morală - nu pot vorbi în numele altora, am încercat să-mi exprim propria concepţie spre lămurirea preopinentului meu (şi el bărbat).

            Relaţiile mele cu femeia (ca noţiune!) se petrec pe trei paliere. Asemenea unor genuri literare. 

 Am avut marele (şi poate nemeritatul noroc!), să întâlnesc femei, mult mai deştepte decât mine, cu care am purtat discuţii foarte interesante, instructive chiar. Aproape întotdeauna am ieşit câştigat din aceste schimburi de informaţii, idei şi/sau ciocniri de opinii. Nu de puţine ori aceste satisfacţii (teoretice-virtuale) m-au determinat să le percep ca veritabile orgasme intelectuale pe care le-am şi definit ca atare. Termenul mi-l revendic. Aceste relaţionări ar fi asimilabile genului epic.

În genul liric s-ar încadra relaţiile mele cu muza. Ea mă iubeşte  fără oprelişti. Eu o ador nemărginit, sorbind din pocalul ei de har nemărginirea totului pe care mi-l drămuieşte…Nimic din cele ce trăim împreună – când suntem o singură fiinţă şi un singur trup – nu este mai prejos de sublim. Totul tinde spre dumnezeire…, spre o imaculată concepţie a operei ce urmează a se naşte. Nimic carnal, nimic material, nimic tangibil

Genul dramatic, cu componentele sale, comedie, dramă, tragedie; la rândul lor cu derivate, ar putea răspunde relaţiilor (chiar sexuale!) între femeie şi bărbat.

Sintetizând: epicul limpezeşte, liricul trăieşte, dramaticul potoleşte. În consecinţă toate satisfac personalitatea

Genul retoric va fi rezervat bărbatului. El, genul literar, nu bărbatul(!), se adresează în exclusivitate unui segment (socotit – de către cine ?! - ) superior

Oradea, luni 30. martie, 2009

                                                                       Noru Silvan